Am citit odată de demult undeva ceva absolut genial – am copiat aici textul ca să mă asigur că în momentele de cumpănă ce vor urma o să regăsesc cuvintele minune – e foarte real și mă identific atât de mult cu el…..

Iată:

Lipsa unui job stabil sau ușor de rezumat într-o funcție de modă veche (director, contabil, secretară) sau de fiță nouă (manager, account executiv, assistant manager) poate duce, în funcție de anturaj, la marginalizare. Dacă nu ai necazuri la birou, deadlineuri depresante sau blackberry de serviciu (cine știe cunoaște), devii, social vorbind, un paria, un boem sau, după caz, o casnică. Nu poți participa la conversația care virează, după al treilea Mojito, în bârfă colegială, nu mai ai repere comune, funcționezi pe alt program decât prietenii tăi amploaiati, de parcă ai fi din altă țară și de pe alt fus orar.

Am avut senzația de multe ori la întâlniri că sunt la un interviu de angajare, că mi se va cere cv-ul și o scrisoare de intenție pentru a se stabili dacă merit următoarea cină, ca să nu mai vorbim de eventualul sex. Carieră a devenit în multe cazuri o garanție obligatorie a seriozității sau chiar a meritelor și calităților personale. Ceea ce e o tâmpenie sau, cel puțin, o mostră de gândire rudimentară. Pentru că, acum mai mult ca oricând, joburile se schimbă mai repede ca moda, iar economia globală este departe de a fi un reper de stabilitate, mai ales în relații. Pe scurt, să evaluezi pe cineva după jobul de moment este la fel de inteligent ca și cum ai paria succesul relației tale pe evoluția cursului euro-dolar.

Americanii au inventat acronimul DINKY – Double Income No Kids Yet – pentru a desemna cuplurile de tineri de succes cu venituri peste medie, tineri care se cuplează strict în interiorul castei sau clasei profesionale.

Meseria pe care mi-o doresc pentru iubita mea, meseria pe care mi-ar plăcea să și-o dorească și ea pentru mine, este simplă: să se ocupe cu propria fericire. Dacă nu fericire, măcar satisfacție. Dacă nu satisfacție, măcar liniște. Dacă în schema asta este loc de bunăstare, cu atât mai bine.

Cea mai frumoasă schimbare de perspectiva – dacă pe un cunoscut indiferent îți permiți să-l interoghezi: “Cu ce te ocupi?” sau “Ce ai de gând cu viața ta?”, pe o persoană pe care o iubești, vei învăța să o întrebi “Ce ti-ai dori cu adevărat să faci?” sau “Cum te pot ajuta să faci asta?”

Din păcate nu mai știu cine era autorul, sau de unde am luat textul, așa că spun deschis aici că nu eu am scris cele de mai sus, ci o minte care a atins înțelepciunea înaintea multora….

 

Și tot pe tema asta, aici un articol cu super predicții despre viitorul locurilor de muncă – go courage!

Am zis!

foto: Unsplash