Moș Crăciun există – și tu îți minți copilul?

Orice părinte vrea tot ce e mai bine pentru copilul lui. Pentru unii, să fii părinte e mai presus de orice, ia forma absolută a scopului lor în viață, și pentru asta sunt dispuși să facă foarte multe sacrificii, sau foarte multe eforturi în direcția asta. Așa cum o amazoană alegea să își taie un sân ca să nu o încurce la tras cu arcul, așa cum un tenor alegea să își sacrifice testiculele de dragul vocii, așa și unii părinți aleg să treacă prin sacrificii enorme pentru a își ghida copiii și a îi face oameni.

Asta nu înseamnă însă că acel părinte va face ce e mai bine pentru copil. Va face doar ceea ce crede el că e mai bine pentru copil. Știu, totul e relativ, dar……e OK să îți minți copilul dacă tu crezi că îi faci un bine?

De ce e bine să minți copilul

Principala motivație, evident, e aceea că îi faci copilăria mai frumoasă dacă el crede în Moșu – pe bune? Așa se face o copilărie mai frumoasă, crezând în lucruri pe care le-am inventat noi? Chiar nu poate fi frumoasă fără ele?

O altă explicație aici e aceea că e bine să îi spui copilului despre Moșul pentru că toți ceilalți copii cred în asta. Dacă toată lumea spune aceeași minciună, te simți cumva constrâns să faci și tu la fel. Dacă însă i-ai spune, l-ai pune în dezavantaj pentru că toți ceilalți cred, și s-ar uita ciudat la al tău – ăsta-i nebun, nu crede că Moș Crăciun există, yada yada.

Vorbim doar de vârstele mici, până în 6-8 ani, când marea majoritate crede încă în Moș.

De ce nu e bine să minți copilul

Dezavantajele mi se par mult mai multe și demne de menționat:

• Eu merg pe principiul că nu e bine să  mint. Nici pe oamenii mari, nici pe mine, nici pe oamenii mici. Și oamenii mici la care țin eu cel mai mult pe lumea asta sunt tocmai copiii mei. Păi și atunci? Tocmai pe ei îi mint? (răspunsul e da, nu dați cu pietre, am făcut-o și eu ca mulți alții, cu diferența că atunci când am fost întrebată și nu am mai putut să o scald, am spus da sau ba și asta a fost, nu am mers până în pânzele albe cu minciuna)
• La un moment dat va afla oricum. Dacă află de la tine, măcar ai o șansă să nu îi zdrobești inima și să îi râzi în nas. Dacă află de la cine știe ce șmecherel de prin cartier/ școală, șansele sunt mari că va fi furios și foarte dezamăgit de toată conspirația asta.
• Tot pe principiul că află din altă parte – păi nu ai vrea să afle adevărul? Adică, cine știe ce versiune idioată mai aude și de unde, și din moment ce tu oricum nu i-ai spus adevărul, poate că nu mai vine la tine să te întrebe ce și cum. Asta e o paralelă bună și cu educația sexuală – dacă i-ai vorbit de copiii care sunt aduși de berze, crezi că o să vină la tine să te întrebe de contracepție când o să aibă întrebări?
• Treaba cu încrederea – asta se construiește, nu se cere, nu se dă, după cum știm cu toții. În momentele cele mai nașpa din viața mea de părinte, atunci când nu reușesc cu argumente și cu raționalul să îl conving pe copil că e mai bine să facă așa, vine un moment când pur și simplu îi bag în față treaba asta cu încrederea: ‘Domnule M, tu ai încredere în mine? Știi că există lucruri pe care nu le întelegi la vârsta ta, dar care pur și simplu sunt evidente de unde stau eu‘. Și de multe ori funcționează. Pentru că avem încredere unii în alții. Și nu ne plac gogoșile. Pentru că îngrașă, doh!
• Nu pot să închid liniuțele fără să menționez aici nebuniile generate de ascunderea cadourilor prin casă, drumurile la supermarket când, deh, copilul e cu mine, și dă-i atunci cu minciunele care derivă din minciuna adevărată ca să o scot la capăt cu ascunderea cadourilor….dintr-o minciună mare e clar că derivă și minciunele mai mici

Deci, Moș Crăciun există la tine în familie?

La noi deocamdată există pentru unul și pentru unul nu. La domnul Morocănilă treaba a fost expusă în momentul în care a început să pună întrebări mai multe și mai detaliate și nu am fost dispuși să mințim – 7 ani. La Brioșa Bucuriei încă există, dar am multe momente când mă gândesc cu necaz (pe mine necaz, nu pe alții) că ar trebui să punem capăt șaradei. Și totuși continuăm, pentru că am intrat în cercul ăsta vicios și pentru că oricum suntem pe poziții să spunem adevărul și doar adevărul când va veni la noi cu întrebări.

A, încă ceva: dacă îi explici copilului tău că Moșul nu există, explică-i și că marea majoritate a copiilor de până în 8 ani nu știu care e treaba pe bune, și că nu e o idee bună să le spună tocmai el adevărul. Corect?

Sărbători Fericite!

Foto: Unsplash