Trebuie doar sa le gasim, sa le prezentam sub forma de povesti si sa ii ajutam pe copii sa ia ce e mai bun din exemplul fiecaruia

Citind Autobiografia Agathei Christie mi-am dat seama de un lucru: cat de important e sa fii expus de mic copil la intalniri cu tot felul de oameni, tot felul de profesii, tot felul de caractere si – mai ales – tot felul de povesti. De altfel, chiar Agatha mentiona la un moment dat cat de norocoasa si fascinata a fost in copilarie de toti oamenii pe care parintii ei, aristocrati destul de avuti, ii invitau in fiecare seara la cina.

Orice parinte isi doreste ca odrasla sa aspire la lucruri marete, sa stie ca exista milioane de optiuni de a isi trai viata, sa isi dea seama de toate alegerile si meseriile care exista in lume si de abia dupa aia sa faca alegeri.

Intr-un studiu din 2004 efectuat in randul studentilor din toata tara s-a constatat ca majoritatea lor aveau exemple de role-models cu care nu isi doreau sa se identifice. Nu aveau in schimb exemple pozitive, pe care sa isi doreasca sa le urmeze.

Cum facem asta? Cum ne expunem copiii la toate ocupatiile din lume? La cei mai valorosi oameni din societate?

La oameni care au povesti de zis? Care au explorat tari, care au inventat lucruri, care au vindecat alti oameni, sau care pur si simplu au luat-o de la zero de cateva ori? Nu la cei ce apar cel mai des in mass-media?

Prin role-models si diversitate. Expunandu-i cat de des si cat de planificat putem la oameni diversi, cu povesti de auzit, care au lucruri ce merita sa fie ascultate.

Acum vreo 10 ani conduceam niste focus grupuri cu adulti tineri, incercand sa imi dau seama ce isi doresc ei de la viata, cine ii inspira – concluzia era una destul de trista: nu aveau oameni care sa ii inspire, nu aveau suficiente exemple in jur de oameni care sa fi facut lucruri demne de urmat. La fel ca studentii din studiul de mai sus, gaseau mai degraba exemple negative, de non-urmat, decat pozitive.

Pentru copiii mei imi doresc ca lucrurile sa stea altfel. Nu, nu o sa-i duc la Robin Sharma cu 100 de euro biletul (am vazut asta cu ochii mei si m-am gandit ca fie e super destept parintele ala fie pune o super presiune pe copil), dar poate o sa ii duc la alte evenimente si o sa ma folosesc de alte platforme.

Mai jos cateva idei pentru parinti care vor role-models pentru copiii lor:

  • Programul Vast & Curious al Andreei Rosca – imi place mult de Andreea, de scrisul ei, de ceea ce face prin povestile antreprenorilor romanesti pe care ii scoate in fata. Sper sa reziste programul ei de intalniri si peste cativa ani, cand o sa aiba sens sa il duc pe Domnul Atloe
  • Mi-am propus ca cel putin o data pe an sa ii iau la mine la birou pe ai mei, sa le arat unde lucrez si cateva lucruri din ceea ce fac, dar mai ales sa le explic ce inseamna o corporatie si munca in ea – ca sa stie 🙂
  • Voi investiga care sunt adultii lor preferati, pe care ii admira, si o sa gasesc cai sa se intalneasca cu acei adulti (Claudia, do you copy? Sunt la dispozitia ta)

Evident, pentru copiii mei, ma astept ca eu impreuna cu Domnul L. vom fi mereu adultii lor preferati 🙂

  • Ma voi asigura ca le bag cu forta pagina cu pagina din Fete Rebele si Baieti care au curajul sa fie altfel
  • Cand vor fi la liceu, ii voi incuraja sa mearga sa asiste la cursuri la diverse facultati, ba poate chiar voi dezvolta si eu niste programe in directia asta
  • Expunerea o ai si prin carti si filme – exista o gramada de filme si carti biografice, ce dezvaluie povesti incredibile – Breathe, Colette, A beautiful mind, sau Becoming, Open, Agonie si extaz (don’t shoot, am pus doar lucruri vazute/ citite, evident sunt mult mai multe de mentionat)
  • Mersul in tabere – cat mai multe, pe teme cat mai variate, fara sa aiba o gasca deja formata cu care ii trimit – asigura o oarecare deschidere la a cunoaste oameni noi. Nu vorbesc aici neaparat de role-models, desi cine stie ce om al muntelui sare in fata

Tu ce faci ca sa le oferi copiilor tai suficienta expunere la lumea larga?