Se spune ca dorinta de mai bine si mai bine ne-a facut sa evoluam.

Ei bine, poate asa e, dar din cauza asta tindem si sa fim mai mult de 50% din timp morocanosi si nemultumiti, cu jumatatea goala a paharului in fata.

Asa ca nu mica mi-a fost mirarea cand am mai gasit un motiv sa apreciez ce am, ce avem: o tara in care exista oameni ca Simona.

Acum ceva vreme am primit un SMS de la un numar necunoscut. Textul zicea ca a ajuns un pachet la ea, un pachet cu cercei pe care l-a deschis din greseala, ca deh, cam asa face orice fata cand primeste un colet, dar ca dupa aia si-a dat seama ca nu comandase perechea aia de cercei si s-a uitat mai bine la ce scrie pe plic si asa si-a dat seama ca nu era destinatarul. Coletul fusese livrat la alta adresa, cumva cu niste elemente comune cu a mea (asta pentru ca sunt eu super cool si ingaduitoare).

Si aici putea sa se termine povestea asta. Dar nu.

Pentru ca…Simona.

Simona mi-a gasit numarul de telefon si mi-a scris. Dupa care mi-a propus sa ne vedem sa imi dea cerceii – adica ea sa faca un drum in plus in timpul ei ca sa ma ajute pe mine.

Ceea ce am si facut intr-un final.

Dap, am cerceii.

Da, avem Simone in tara. Doamne ajuta!

Tot binele din lume pentru tine, Simona, si toti cei dragi tie!